Model de afaceri Climate Farming ...
este titlul principal al presei de specialitate. Bineînțeles, nu le reproșăm niciunui fermier extinderea surselor de venit financiar. Și poate că ajută, de asemenea, la lustruirea imaginii proaste a agriculturii, care este creată în mare parte de mass-media. La o privire mai atentă, însă, ne dăm seama că aici se creează o așteptare care nu poate fi ancorată în realitate. Este de așteptat ca oamenii de afaceri descurcăreți să dorească să își stabilească o afacere înfloritoare în calitate de călăreți liberi cu comerțul cu certificate.

Recomandarea mea: Jos mâinile!

Prof. Körschens, împreună cu Förderverband Humus e.V. (Asociația de promovare a humusului), ia poziție în această privință din perspectiva agriculturii arabile. Acest grup de oameni de știință și-a dedicat aproape întreaga activitate de o viață stabilirii, cercetării și evaluării experimentelor pe termen lung privind humusul. A se vedea, de asemenea, www.agrarfakten.de
Peer Leithold

Prof. Dr. habil. Dr. h. c. Martin Körschens,
Förderverband Humus e. V.
Goethestadt Bad Lauchstädt
e-mail: m.koerschens@t-online.de

Nimeni nu se îndoiește de faptul că clima se schimbă, iar aceasta s-a schimbat de mai multe ori în ultimele milenii (cf. DAHM et al, 2015, et al.).  De exemplu, în urmă cu mai puțin de o mie de ani, Groenlanda era încă o "țară verde".

Există opinii diferite cu privire la cauzele schimbărilor climatice. IPCC pornește de la premisa că o creștere a concentrației atmosferice cauzată de om
Concentrația de CO2 din atmosferă este cauza. În mod evident, nu există dovezi suficiente în acest sens. Indiferent de aceste opinii diferite, oamenii de știință, politicienii și oamenii de afaceri consideră că solul, adică humusul, este un rezervor de carbon și, prin urmare, că există posibilitatea de a stoca pur și simplu în sol excesul de CO2 din atmosferă.

Această problemă este înconjurată de numeroase speculații și concepții greșite. De exemplu, UE (într-o Comunicare a Comisiei Comunităților Europene către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, 2003) a afirmat că "solurile cu un conținut de materie organică mai mic de 3,6% se află în stadii preliminare de deșertificare". Potrivit acestei opinii, Europa este deja un deșert. Cu toate acestea, în acest "deșert", randamentele s-au înmulțit în ultima sută de ani. Datorită muncii de succes a fermierilor și a cercetării agricole, astăzi, în unele locuri, se recoltează anual peste 10 t/ha de grâu de iarnă, iar fertilitatea solului a crescut semnificativ în acest "deșert".

Posibilitățile de creștere a conținutului de humus sunt foarte limitate. Diferențierea humusului în humus nutritiv și humus permanent este cunoscută din timpuri imemoriale, dar astăzi este ignorată și se evaluează aproape exclusiv conținutul total de humus, ceea ce duce inevitabil la iritații și interpretări greșite. Numai humusul nutritiv poate fi influențat în perioade de timp măsurabile. Conținutul de humus-C permanent (terenuri arabile) este predominant între 0,3 și 1,5 % Corg. Elementul nutritiv humus-C care poate fi influențat de măsurile de gestionare în orizontul de lucrare a solului este în medie de 0,3 % și adesea reprezintă mai puțin de 0,2 % Corg, adică aproximativ 10 t/ha (în 32 din 68 de teste Daufeld, în principal pe soluri nisipoase) și rareori depășește 0,5 % Corg. (numai în 11 din totalul de 68 de teste permanente pe teren).

Conținuturile excesive de humus reduc utilizarea azotului din sol și sporesc poluarea atmosferică cu CO2, N2O și CH4.

90 % din substanța primară organică (OPS) adăugată în sol, pe baza substanței inițiale de biomasă vegetală, se remineralizează și se întoarce în atmosferă (HAIDER, 1997, KÖRSCHENS, 2017 et al.), adică pentru o creștere a conținutului de Corg în sol cu numai 0,1 %, este necesară o rată de aplicare de >100 t/ha de materie uscată vegetală pe termen lung (cf. www.agrarfakten.de).

Inițiativa guvernului francez "4 0/00 creștere anuală a stocului de C" nu are nicio șansă, deoarece cu o acumulare de C de numai 10 % anual, ar trebui să se aplice în sol cantități utopice de materie uscată suplimentară de plante. Dacă luăm în considerare cifra de 1,2 miliarde de tone de C menționată în inițiativă, aceasta ar însemna cel puțin aproximativ 500 kg C/ha anual x 10 = 5 t OPS-C = 12,5 t/ha de materie uscată vegetală (40 % C în materia uscată), adică o recoltă completă.

Acest lucru elimină în mare măsură discuția despre "sechestrarea carbonului", ale cărei posibilități sunt limitate la câteva excepții. În plus, o creștere nu este benefică nici pentru formarea randamentului, nici pentru mediu.

În mass-media, sunt prezentate metode simple de salvare a climei, în special de către profani. De exemplu, SCHEUB/SCHWARZER (2018) formulează în cartea "Revoluția humusului": "O creștere globală a humusului cu doar un punct procentual ar putea scoate din atmosferă 500 de gigatone de CO2. Acest lucru ar aduce conținutul actual de CO2 din aer la un nivel în mare parte inofensiv".

Suma menționată aici este de aproximativ o sută de ori mai mare decât cea propusă de inițiativa guvernului francez. Astfel de idei despre salvarea climei, așa cum a susținut și RAGGAM (2008) în Austria și a fost difuzată la televizor, aparțin domeniului fanteziei, sunt lipsite de orice expertiză și servesc doar pentru a atrage atenția. Faptul că se face totul pentru a menține și a crește fertilitatea solului și, prin urmare, pentru a crește randamentul este evident și a fost întotdeauna făcut de agricultori. Dar nu trebuie să ne facem iluzii că se poate obține o creștere semnificativă a conținutului de carbon și, prin urmare, o reducere a concentrației de CO2 din atmosferă și că, astfel, viitorul planetei noastre este în mâinile agricultorilor. Meseria de agricultor este o profesie solicitantă și cu multiple fațete. Dar niciun fermier nu s-ar gândi să sfătuiască un medic cum să efectueze o operație la o valvă cardiacă. Niciun medic nu s-ar gândi să sugereze unui inginer cum să construiască o navă spațială. Doar unii politicieni sau muncitori necalificați sunt atât de prezumțioși încât să vrea să spună unui fermier cum să-și cultive pământul.